La cinci ani de la declararea unilaterală a independenţei de Serbia, Kosovo este un stat în construcţie, cu o rată ridicată a sărăciei şi şomajului, cu grave probleme de corupţie şi cu un conflict etnic nesoluţionat între majoritatea albaneză şi minoritatea sârbă. Sursa: Reuters
La 17 februarie 2008, sute de mii de kosovari albanezi euforici au ieşit pe străzi pentru a sărbători decizia Parlamentului de la Pristina, care declarase unilateral independenţa Kosovo faţă de Serbia. Cinci ani mai târziu, acel optimism şi promisiunile oamenilor politici par să se fi evaporat, pe fondul acumulării de probleme, îndeosebi de ordin social, comentează agenția spaniolă EFE.
Cu o rată a şomajului de peste 40% şi un venit anual pe locuitor de abia 2.300 de dolari, economia acestei foste provincii sârbe a cunoscut o uşoară ameliorare, însă ritmul este foarte lent. În plus, criza economică globală a înrăutăţit situaţia în Kosovo, unde emigraţia continuă să fie singura opţiune la o viaţă mai bună pentru mulţi kosovari.
Deşi suveranitatea Kosovo s-a bucurat de sprijinul SUA şi a majorităţii statelor membre ale Uniunii Europene, până acum numai 98 din cele 193 de state membre ale ONU au recunoscut independenţa acestui stat. Mai multe ţări importante, îndeosebi China şi Rusia, cu putere de veto în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, au afirmat în repetate rânduri că susţin Serbia în decizia acesteia de a respinge independenţa kosovară.
Având închisă uşa ONU şi a altor organisme, deşi este membru al Băncii Mondiale şi al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Kosovo este stat doar pe jumătate. Mărturii ale acestei stări de fapt o constituie lipsa unui prefix telefonic propriu - Kosovo se vede nevoit să folosească prefixul de ţară al Monaco, Serbiei şi Sloveniei - sau interdicţia impusă sportivilor kosovari de a-şi reprezenta ţara în co
