Un serial despre oamenii care şi-au schimbat viaţa plecând haihui. În primul episod: povestea pianistei care a văzut Raiul    

Nimic nu părea stresant în viaţa Elenei Popa, profesoară de pian la Dinu Lipatti. Îşi iubea la nebunie meseria, intrase la doctorat cu bursă, se ambiţiona să fie cea mai bună şi avea planuri mari cu ea însăşi. Dar într-o zi i-au picat ochii pe o banală fotografie şi dintr-o dată toate astea au pălit. Câteva secunde a privit mută poza, fără suflare, fără să înţeleagă ce i se întâmplă – era un peisaj tibetan din Ladakh, India, cu cer turcoaz, creste înalte, pietre ciudat sculptate cu mantre şi, pe fundal, uriaşul lac Tsomoriri cocoţat la 4.595 de metri altitudine. O lume transparentă, numai claritate şi lumină. Şi un gând fugar că acela poate e chiar Paradisul. “Eu trebuie să ajung acolo, mi-am spus. Şi punct! Deşi ştiam că financiar părea imposibil. Aveam 1.100 lei salariu şi nici un ban de călătorii”, îşi aminteşte Elena.

Economii pentru un vis aparent imposibil

Era în vara lui 2009, iar ea împlinise 30 de ani. “Un an întreg am strâns bani. Din bursele de doctorat, 900 de lei pe lună, mi-am cumpărat bilete de avion, 585 de euro au costat. Apoi am făcut listă, am tăiat masajul, cățăratul şi mersul la sală. Iar când ieșeam în oraș nu mai beam trei beri, ci una singură. Voiam să hoinăresc un pic şi prin Moscova. Am calculat că mai am nevoie de 2.500 de euro pentru ambele, doar pentru cazări, mese şi alte cheltuieli. Mi-era clar că n-am cum să strâng toţi banii ăia. Am început să fac proiecte, le-am trimis firmelor pe email, cerând sponsorizări, firmele nu-mi răspundeau ... târziu, o firmă mi-a oferit tot echipamentul montan, de la polar, până la rucsac și pioleți ”. Dar tot nu-i ajungeau banii. Aşa că n-a avut încotro, şi-a făcut credit la bancă. Cei mai bine investiţi bani din viaţa ei, zâmbeşte. A plecat în vac