Acum patru ani, în primăvara lui 2009, România a încheiat un acord de asistenţă financiară cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Suma angajată: 20 de miliarde de euro. Din când în când, de atunci, în culise sau pe scena publică se imaginează scenarii despre cum vor fi fost împărţite şi cheltuite fondurile împrumutate. Cu o anume ciclicitate şi cu modificări pe ici - pe colo, scenariile  apar,  dispar, iar apar şi iar dispar. În ciuda nenumăratelor clarificări cu care Banca Naţională a ieşit în faşa publicului. În februarie 2013,  scenariştii au reînnodat firul. Zilele trecute, un ziar, căzând în capcană, îşi informa cititorii  că Banca Naţională, potrivit unui aranjament făcut la Viena, ar fi oferit “băncilor care activează în România, sub formă de împrumut nerambursabil, câteva miliarde de euro din valuta primită de la organismele financiare europene”. Dacă acesta ar fi adevărul ar fi extrem de grav. Faptele sunt însă diametral diferite.

1) Din cele două acorduri încheiate cu partenerii internaşionali, primul, cel de asistenţă financiară a fost semnat în 2009 şi finalizat în 2011. Banii împrumutaţi au fost repartizaţi între Guvern şi Banca Naţională. Din suma angajată, de 20 de miliarde de euro, Guvernul a primit 5 miliarde de euro de la  Comisia Europeană şi 2,3 miliarde de euro de la FMI - împrumut excepţional. Ambele sume au acoperit deficitul bugetar. În acelaşi timp, Guvernului i-au revenit 1 miliard de euro de la BERD şi BEI şi 1 miliard de euro de la Banca Mondială pentru proiecte de investiţii. În total, 9,3 miliarde de euro.

2) Se vede bine că nici măcar un singur euro, din banii europeni, venişi de la “organismele financiare europene” – am în vedere Comisia Europeană, căreia i s-au adăugat BERD şi BEI –, nu a ajuns la Banca Naţională. Partea de împrumut de la aceste organisme a ajuns în totalitate la Guvern. Aşadar, BNR n