Un gest controversat atrage după sine reacţii dintre cele mai controversate. Aşa s-a întâmplat şi în cazul profesorului din Franţa care le-a dat elevilor săi adolescenţi o temă pentru acasă cel puţin neobişnuită. El le-a cerut să-şi imagineze că, odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, fiecare dintre ei hotărăşte să comită un act suicidar, hotărârea fiind ireversibilă. Tema propriu-zisă consta în redactarea unui bilet de adio prin care elevul să-şi justifice gestul autodistructiv, punând în cuvinte toate sentimentele de ură şi dispreţ vizavi de propria persoană (Sursa).

O temă necesară de autoreflecţie pentru nişte copii aflaţi la pubertate? Un experiment revoltător cu posibile consecinţe traumatice? Ambele variante sunt viabile şi justifică fapta profesorului. Fie că a fost vorba de o încercare creativă de a confrunta adolescenţii cu un subiect sensibil specific vârstei, fie că a fost vorba de un eşec al educatorului care s-a declarat confuz, abordarea activă de către adulţi a problematicii suicidului la adolescenţi rămâne o necesitate ce trebuie gestionată cu grijă.

Sistemul educaţional poate veni în întâmpinarea nevoii copiilor de a-şi înţelege propriile emoţii puternice prin metode constructive şi acceptate social. De pildă, studierea unor opere literare care să le dea posibilitatea de a se identifica, de a se pune în locul unor anume personaje, deschide un dialog între elevi şi adult în care cel din urmă poate vedea modul în care copiii gândesc şi se raportează la unele realităţi psihice. Deasemenea, studiul caracterelor psihologice din literatură îi ajută pe cursanţi să aprofundeze şi să înţeleagă trăiri, sentimente umane. Desigur, aceste practici educaţionale nu vor anula propriile emoţii specifice perioadei de dezvoltare, însă vor oferi un cadru de discuţie creativ şi vor duce la îmbogăţirea vieţii sufleteşti.

Ideaţia suicidară a un