Drumul se răsuceşte printre stejarii cu frunze uscate, crescuţi până în margine. Urcă şi coboară imprevizibil printre scheletele copacilor, lăsând să se dezvăluie în depărtare casele mărunte ale satului: satul lui Sorescu. Nu poţi să ghiceşti cum este locul, o fi unul colţuros, unul lin şi fragil ca un vers?

Casele potrivite se ivesc de-a lungul drumului, e semn că înaintăm spre inima comunei Bulzeşti. Simplitatea şi contrastul constituie definiţia perfectă a locului, casele vechi construite din cranţuri încărcate cu pământ, ridicate pe stâlpi de lemn alternează cu clădirile noi, care rup monotonia peisajului. Gura Racului este primul dintre cele zece sate care încheagă comuna din nordul judeţului, urmează Bulzeştiul sau „centrul“, cum îi spun localnicii, satul Seculeşti, Prejoi, Săliştea, Înfrăţirea, Frăţila, Poienile, Stoiceşti, Piscul-Lung. Toate înşirate, pe o distanţă de 25 km, printre coline împădurite cu stejar, frasin şi salcâm şi care te însoţesc pe toată întinderea cu pârâul Prădătorul. Modernismul este mai degrabă estompat de vechimea lucrurilor rămase încremenite, drumul neasfaltat, deşi este european, traversat tacticos de cârduri de gâşte, pâlcuri de curci şi raţe mute. Încet-încet, te confunzi cu lumea celor din „La Lilieci“, zămislită de cel care a văzut lumina zilei pe aceste meleaguri, a copilărit aici până a plecat să vadă Craiova din car.

Sorescu de la primărie

Bulzeştiul, cel mai răsărit dintre cele zece sate ale comunei, este centrul de gravitaţie al întregii comunităţi. Aici este primăria, clădire înaltă şi portocalie cu tocărie din PVC. Peste drum, clădirea „dispensarului“, care găzduieşte azi cabinetele medicale. Şcoala „Marin Sorescu“, grădiniţa şi casa lui Marin Sorescu sunt aşezate pe Drumul Judeţean 643 D, în partea stângă şi dreaptă a primăriei.

Cel care cârmuieşte azi localitatea este din neamul Soreştilor. Gin