Vreţi să ştiţi, dintr-o privire, dacă o ţară sau o provincie este bine guvernată? Uitaţi-vă la bălţile de pe stradă.
Ar fi trebuit să îmi dau seama de multă vreme. Acum circa douăzeci de ani, un primar al Bucureştilor a schimbat asfaltul pe Bulevardul Elisabeta (cel care trece prin faţa Primăriei Capitalei). Ce a fost în capul lui, nu am nici cea mai mică idee. A turnat asfaltul fără nici un pic de grijă, de colo până colo. Fără să lase practic nici o gaură pentru canalizare.
Probabil aşa i s-a părut mai modern. Sau poate că a vrut să facă doar ceva de mântuială, să şterpelească banii. Rezultatul era previzibil. După ce ploua, bulevardul se transforma într-un râu traversat de autobuze.
Economiştii lucrează uneori cu indicatori empirici care îi ajută să sesizeze, fără să recurgă la analize sofisticate, care sunt tendinţele din economie. Vânzările de ciorapi şi lenjerie, spre exemplu, prezic destul de bine sentimentul cumpărătorilor şi direcţia pieţei de consum. Sau amintiţi-vă de celebrul Index Big Mac, ce ne permite să comparăm preţurile reale în economii foarte diferite. Un american mi-a deschis ochii cu privire la utilitatea acestui gen de indicatori. "Vă aşteaptă o criză economică de proporţii" - mi-a spus el prin 1990. Pe vremea aceea, indicatorii economici oficiali erau practic de negăsit, aşa încât l-am întrebat, vorba lui Moromete: "Pe ce te bazezi?". Mi-a răspuns: "Este simplu. Uită-te la bancnotele pe care le folosiţi. Textura lor a început să semene cu aceea a hârtiei igienice. Este semn de inflaţie masivă". După câţiva ani, economia scăzuse la jumătate din aceea a anului 1989 (şi acela un an de criză), iar inflaţia a depăşit 400% pe an, punând la pământ firava clasă mijlocie.
Şi în ştiinţele politice lucrăm cu reguli sau indicatori empirici. Alegerile, în America, sunt prezise destul de bine de rezultatele din anumite state p
