„Crezi că este firească frumuseţea chipurilor omeneşti? Eu zic că este doar fructul uceniciei tale. Pentru că n-am pomenit până acum vreun orb din naştere care să fi fost mişcat dintr-o dată, când a fost tămăduit, de vreun zâmbet omenesc. Trebuie învăţat până şi ce este acela un zâmbet.” Antoine de Saint-Exupery

Stupid, cimitir al frumuseţii mele…

Secolul XXI va fi un tribut adus kitschului sau nu va fi deloc? Se prea poate, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe oamenii care se încăpăţânează să nu fie şi să nu caute altceva decât un design mai mult sau mai puţin reuşit din carne şi oase. De fapt, fiecare om învaţă să privească dar şi să construiască frumuseţea în mod diferit, personalizat,influența fiind dată nu numai de modelul cultural şi de educaţie, dar şi de imaginea pe care persoana o are despre sine. Oamenii împăcaţi cu ei înşişi se dovedesc în general capabili să admire sau măcar să tolereze alte exemplare „reuşite”, dar şi pe cei cu care natura a fost mai puţin amabilă. Asta atunci când nu intervine obsesia comparaţiilor şi a competiţiilor, în care miza este apropierea de o presupusă perfecţiune. Oamenii veşnic nemulţumiţi de ei înşişi nu se vor arăta mai toleranţi nici în raport cu semenii lor, cu care se vor compara în permanenţă, găsind un şir impresionant şi enervant al defectelor în ambele tabere. Un om aflat într-o necontenită căutare a oglinzilor nu mai poate străluci prin el însuşi. Cu siguranţă, măsura frumuseţii fiecăruia nu este dată de realitatea ei, ci de percepţia privitorului, adică de realitatea lui. Astfel, fiecare imagine este oglindită diferit, în milioane de feluri. Percepţiei i se adaugă imaginaţia, experienţele anterioare şi educaţia cu privire la ceea ce trebuie considerat ca fiind frumos. Astfel stând lucrurile, oamenii privesc frumuseţea celorlalţi ca pe-o oglindă în care este reflectată percepţia lor despre frumos. De f