Marele nostru talent, al românilor, este să ne autosabotăm. Nu e nevoie de complotişti versaţi, de inamici perverşi, de conjuncturi adverse, de accidente planetare pentru a ne face de râs. Sursa: EVZ

Recenta prestaţie la CNN a ambasadorului Ion Jinga e doar o picătură dintr-un ocean de incompetenţe şi complicităţi vinovate. Ai zice că meritele acestui diplomat sunt gigantice, de vreme ce, la unison, l-au apărat şi şeful statului, şi primul ministru, şi ministrul de externe. Cum de succesele lui n-a auzit nimeni, presupunem că ele ţin de o zonă la care muritorii de rând nu au acces. Pentru noi, relevant a fost ce am văzut alături de o planetă întreagă: un individ incapabil să articuleze un mesaj coerent, un fel de politruc stresat, rostind cuvintele cu un aer de perplexitate anxioasă, ca şi cum sunetele ar fi fost inventate chiar în acea secundă, venind pe neanunţate din nemărginirea haosului. Ascultându-l şi privindu-l, am avut strania senzaţie că funcţionarul diplomatic buchisea în transcriere fonetică românească nişte cuvinte ce ambiţionau să fie englezeşti. Zadarnic efort.

Aş fi trecut peste subiect, dacă dl. Jinga, ori subordonaţii săi, nu ne-ar fi insultat inteligenţa încă o dată. Într-un comunicat al ambasadei, ni se livrează, ca unor idioţi, explicaţia că „în cadrul transmisiei au fost întâmpinate o serie de dificultăţi tehnice, în condiţiile în care jurnalista care a realizat interviul era la Hong Kong, iar ambasadorul Ion Jinga în studioul CNN din Londra (decalaj de câteva secunde în dialog, suprapunere de voci, ecou), ceea ce a generat pauzele lungi şi cuvintele sacadate.” Am revăzut şi reascultat prestaţia d-lui Jinga. Minciună: nici vorbă de suprapuneri de voci, ecouri etc. Doar inevitabilele întârzieri în momentele de dialog. „Pauzele lungi” şi „cuvintele sacadate”, englezeasca de coşmar i-au aparţinut exclusiv discursului ambasadorial, neîntre