Este îmbucurător să constaţi că mulţi creştini au început, azi, să experimenteze prin comportament, vorbe, fapte şi atitudini ceea ce ştiu şi pot face pentru înnobilarea şi sporirea avuţiei lor lăuntrice. Sub semnul iubirii şi al ajutorului divin, numeroşi creştini se află sub un control mai riguros al forului lor interior, care este conştiinţa creştină.

Fie dimineaţa, fie la amiază sau seara, ei urmăresc dacă trupul nu este cumva “un prieten viclean”, “un duşman blând” sau sanctuar al sufletului, încât el, sufletul, să poată să se mişte în sus, ascendent, prin rugăciune, modestie şi sinceritate şi bunătate, sau să se mişte în jos, prin nedezlipire de păcat, cunoscut fiind faptul că adevăratul “OM” este cel care practică o viaţă morală, respirând omenie şi seriozitate creştină la locul de muncă sau în oricare alt loc în care se găseşte. Doar cu asemenea oameni, am putea trăi momente reale, evidente, de autentică asanare morală, resimţită la scara întregii societăţi.

Pentru că, indiferent de natura îndeletnicirilor noastre zilnice – productive, practice, intelectuale sau de comunicare, oricât de pasivi sau indiferenţi ne-am afişa, dorul spre veşnicie şi desăvârşire, mai ales tentaţia de a fi mai buni şi mai fericiţi, de a ne schimba condiţiile de viaţă, în care ne aflăm, ne înfioară adesea şi lucrează mocnit în subconştientul nostru, tinzând, în final, spre alte zări, cine ştie, poate semn al nostalgiei paradisului.

îndemnul prietenesc şi dezvăluitor al lui Filip, “vino şi vezi!”, se adresează nu numai lui Natanael, ci şi tuturor acelora din zilele noastre, care mai stau rezervaţi din varii motive, punându-şi întrebări fără răspunsuri, dezamăgiţi şi singuri pe lume, rupţi de suportul evanghelic, acceptând să-şi consume timpul sub noxele distrugătoare ale unor trecute şi sinistre învăţături ideologice sau mărginite sisteme filozofice; e mai bine şi ma