A manca peste in mod regulat nu este lipsit de riscuri pentru sanatatea noastra, fapt demonstrat de cele mai recente studii, care vorbesc despre prezenta mercurului in acesta.
Un raport comun al Biodiversity Research Institute si Zero mercury working grup, intocmit in urma studierii unor probe prelevate din zone maritime importante destinate pescuitului, trage un nou semnal de alarma in ceea ce priveste mercurul continut in pestele care ajunge pe masa noastra, aflam din Notre-planete.
Oceanele, adevarate rezervoare de mercur
Mercurul, un metal care se gaseste in mod normal in natura, rezulta in zilele noastre si in urma unor activitati industriale diverse (minerit, metalurgie, transformarea celulozei, arderea deseurilor si combustibililor fosili), ajungand in concentratii tot mai mari in ecosistemele terestre si marine.
Astfel, care urmare a intensificarii activitatilor umane generatoare de mercur, se estimeaza ca, in ultimii 100 de ani, cantitatea de mercur prezenta in primii 100 de metri de la suprafata oceanelor s-a dublat. In apele mai adanci, concentratia de mercur a crescut cu 25%. Astazi, oceanele lumii pot fi considerate adevarate "rezervoare de mercur".
Consumul pestelui, principala sursa de expunere alimentara a omului la metil-mercur
In apa, mercurul isi schimba structura, devenind metil-mercur. Sub aceasta forma este asimilat de diverse organisme marine si de pesti, patruzand astfel in lantul trofic alimentar si constituind un pericol pentru sanatatea omului, consumatorul final.
"Practic, urme de metil-mercur pot fi identificate astazi in tesuturile fiecarui individ, ceea ce reflecta omniprezenta acestui element in mediu si expunerea crescuta prin consumul de pesti si crustacee", se afirma intr-un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
Ghid pentru consumator
