La sfârșitul săptămânii trecute a apărut un nou ziar. În plină criză. Scris și realizat în mod voluntar. Distribuit, de asemenea, pe bază de voluntariat. Tipărit din sumele obținute din donații publice în cadrul Campaniei Salvați Roșia Montană. ”Apusenii Liberi” are un tiraj comparabil cu cel al publicațiilor naționale – 30.000 de exemplare – și a fost împărțit în orașul Alba Iulia și cele 35 de localități din județul Alba unde, la sfârșitul anului trecut, s-a desfășurat referendumul privitor la mineritul cu cianuri.

”Apusenii Liberi” reprezintă o întoarcere la sensul primar al presei – acela de informare. Nu pentru a reprezenta interesele patronatului și nici pentru a se transforma într-un banal suport pentru machete publicitare. Ci pur și simplu pentru a răspunde unei necesități: aceea de a prezenta o alternativă la mesajele unidirecționale pro-RMGC difuzate aproape generalizat de media mainstream despre cazul Roșia Montană.

”Apusenii Liberi” reprezintă esența a ceea ce se numește jurnalism comunitar și cetățenesc. O lecție pentru profesioniștii din domeniu care au acceptat compromisurile perioadei. O lecție pentru cei care își închipuie că bugetele de zeci de milioane de euro pot controla și monopoliza informarea. O lecție de implicare pentru societatea civilă. Sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, exemplul oferit de ”Apusenii Liberi” va fi repetat. Ori de câte ori va exista o necesitate publică se vor găsi persoane care să se implice și să ducă la capăt asemenea demersuri.

Presa a pierdut multe bătălii în ultimii ani. Mai ușor sau mai greu, jurnaliștii au cedat de prea multe ori – fie pentru a răspunde politicilor de marketing (a căror tendință e de a transforma mass-media în simple mobile publicitare), fie pentru a se conforma intereselor mult mai meschine ale finanțatorilor. Războiul nu este, însă, pierdut. Ce nu te omoară, te face ma