Circulă, prin presa tabloidă, ştirea că un OZN ar fi staţionat într-o seară de februarie, deasupra Casei Poporului. Păcat că nu se confirmă, altfel puteam spera că obiectul zburător va reveni în plină zi de lucru şi va trimite o rază tractoare, ridicând la cer o parte dintre aleşi. N-ar fi nicio pierdere, parlamentarii români având, în marea lor majoritate, un contact strict limitat la interesul personal cu pământul şi comportându-se, din prima zi de mandat, ca nişte aliens. Ceea ce n-a făcut OZN-ul vrea însă să pună în practică USL, schimbând Legea electorală. Alianţa aflată la guvernare intenţionează să redimensioneze Parlamentul şi, după calcule complicate, i-a ieşit că alegătorii vor fi bine reprezentaţi de 300 de deputaţi şi 90 de senatori, cu 198 mai puţini decât în prezent şi cu 80, decât în legislatura trecută. Totodată, Uniunea propune întoarcerea la votul pe liste pentru Cameră şi menţinerea votului uninominal pentru Senat, oferind, per ansamblu, o lege-compromis, care împacă formaţiunile politice, dar nu şi cetăţenii.

Singurul punct asupra căruia electoratul s-a pronunţat prin referendum şi, de altfel, singurul care-l interesează este reducerea numărului de parlamentari. În 2009, alegătorii au fost categorici: 77,78 s-au pronunţat pentru un parlament unicameral şi 88,84, pentru un număr de maximum 300 de aleşi. USL ignoră complet, aşadar, voinţa populară. Dacă renunţarea la bicameralism este o măsură controversată, socotită a fi nocivă unei democraţii necoapte precum cea românească, împuţinarea parlamentarilor nu dăunează, ba, dimpotrivă, face bine sănătăţii naţiunii. Costurile bugetare ar fi mai mici, domniile lor ar fi mai vizibili şi, în consecinţă, s-ar simţi, poate, mai responsabili, selecţia candidaţilor ar fi mai atentă, iar alegătorul n-ar mai fi strivit de grămada de jucători, ca la rugby. De ce nu 210 deputaţi şi 90 de senatori aşadar