Sport sau educaţie fizică. Ai crede că este acelaşi lucru, dar sunt noţiuni diferite şi trebuie tratate diferit. Până şi la şcoală orele de educaţie fizică sau transformat în „educaţie fizică şi sport” şi s-a pierdut adevăratul înţeles al educaţie fizice. Educaţia fizică ar trebui să dezvolte calităţile fizice şi să orienteze copii spre sport, spre performanţă. Să le dezvolte ambiţia, curajul, şi corpul. Iar această educaţie ar trebui să fie oferită gratis de şcoală, de cadre didactice specializate. In schimb, numărul orelor de educaţie fizică a scăzut de la an la an iar diferenţa dintre sport şi educaţie fizică nu mai este resimţită de elevi aproape deloc.

Iniţiativa ministrului învăţământului, Remus Pricopie, de a introduce minim patru ore de educaţie fizică şi sport în programul şcolar începând cu anul viitor este privită diferit de profesorii de educaţie fizică şi de directorii şcolilor.

Ioan Lupu, profesor de sport la Colegiul Naţional Octavian Goga din Sibiu, rămâne tributar idealului antic “Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos).

„Dacă noi nu avem o generaţie sănătoasă, toate elementele care trebuie dezvoltate la viitorii strungari, muncitori, chiar şi ingineri şi doctori, deci educaţia lor fizică duce de dorit. Educaţia fizică şi sportul trebuie să fie împărţită în două. Educaţia fizică se referă la educaţia mersului, poziţia corpului, o educaţie privind igiena corporală. Nu ştim să ne dezvoltăm mişcări pentru a ne dezvolta musculatura corpului care ne menţine poziţia corpului. Dacă ne uităm fiecare la picior vedem că talpa e tocită diferit. Nu ştim să mergem corect”, a spus Ioan Lupu.

Pentru orele de educaţie fizică nu sunt necesare spaţii şi dotări suplimentare în şcoli, ci de dascăli care să te înveţe, crede Ioan Lupu.

„Este singurul obiect de învăţământ care acţionează