Serviciile care monitorizează traficul web şi implicit orice acţiune din online, iau independent de voinţa ta decizia referitoare la ştergerea sau păstrarea datelor colectate despre tine. Apare astfel întrebarea: cine cumpără profilul tău de utilizator? Că informaţia valorează mult.

Cei familiari cu tehnologia ar putea spune că activarea funcţiei „Do-Not-Track“ din browser (din cele care o pun la dispoziţie) împiedică urmărirea traficului lor pe internet, deci pot naviga fără griji. De fapt, activarea acestei funcţii exprimă dorinţa utilizatorului de a nu fi urmărit online. Astfel, tranzacţiile, click-urile, istoria navigării, activităţile pe reţele sociale, articolele pe care le citeşte sau interogările pe care le face pe motoarele de căutare ar trebui să nu fie stocate nicăieri. Totuşi, această opţiune nu este prea utilă, se arată în comunicatul remis de BitDefender.

Do-Not-Track îi dă însă utilizatorului un fals sentiment de securitate. Este lăudabilă introducerea sa de către producătorii de browsere, însă nu există niciun control asupra componentei din server care controlează monitorizarea. Altfel spus, utilizatorii nu vor şti niciodată dacă serviciul de urmărire a traficului alege să accepte sau să ignore solicitarea Do-Not-Track.

Aspectele legate de securitate ridicate de folosirea traker-elor şi cookie-urilor sunt îngrijorătoare întrucât criminalii informatici pot utiliza în scop malefic principiile de funcţionare ale acestora şi pot colecta cantităţi foarte mari de date de la utilizatori. Prin faptul că au acces la informaţii precum sistemul de operare folosit, versiunea Java sau porturile activate, orice hacker poate să colecteze suficiente informaţii pentru un atac. Utilizând kit-uri ce conţin cele mai recente vulerabilităţi Java, chiar şi un amator ar putea cu uşurinţă să pătrundă într-un computer dacă reuşeşte să colecteze informaţiile p