Marele premiu al Berlinalei, Ursul de Aur, acordat filmului românesc al lui Călin Peter Netzer, "Poziţia copilului", a fost salutat de presa de limbă germană. Mai toate cronicile apărute după prezentarea filmului, respectiv după acordarea marelui premiu, au elogiat această producţie, reliefând măiestria artistică, tehnica cinematografică, jocul actorilor şi, nu în ultimul rând, autenticitatea povestirii fixate în lumea post-comunistă. Nu întâmplător, cronicarul postului naţional de radio a împachetat în titlul recenziei sale cele două componente ale filmului, vorbind despre "o poveste oedipiană coruptă".

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Titlul sugerează atât primul plan al povestirii cinematografice, relaţia complicată dintre o mamă şi un fiu, cât şi planul doi, societatea actuală românească, viciată de corupţie, adică de o mentalitate moştenită şi perpetuată de-a lungul vremurilor.

Regizorul Călin Peter Netzer a susţinut la Berlin în diverse interviuri şi la conferinţele de presă că această ultimă componentă, vizând realitatea imediată ar fi doar una secundară, deci fără vreo importanţă majoră.

Imediat după premiera filmului, Netzer, secondat de co-scenaristul Răzvan Rădulescu, a spus în faţa presei internaţionale, că ficţiunea cinematografică ar avea ca bază de plecare anumite experienţe personale.

Ideea a reluat-o şi după decernarea premiului, relativizând planul doi al filmului său, care într-adevăr se deosebeşte de creaţiile neorealiste ale colegilor săi de generaţie printr-o deplasare a accentului de la problematica social-politică pe latura psiho-socială a personajelor.

Cronicile

Cronicarii nu au ţinut cont de această interpretare pe care a încercat s-o impună regizorul, percepând filmul ca o operă de artă autonomă, desprinsă de perspectiva subiectivă a realizatorului. Iată doar câteva citate