Privit de departe, spaţiul românesc poate fi identificat fără prea multă emoţie drept unul lipsit de coerenţă, în care extrem de anevoios ajungi să găseşti şi să cunoşti linia oficială a statului. Fără îndoială, luptele interne, divergenţele dintre principalele instituţii ale statului: Preşedinţie, Guvern, Parlament, Curtea Constituţională etc. asigură în exces “muniţie” în războiul intern informaţional, generând o permanentă stare de ceaţă, de haos cronic. Aici nu vinovăţii ale mass-media private sunt puse în discuţie, cât mai ales unde poate fi găsită informaţia oficială a statului român?

Marile state şi guverne îşi prezintă politicile, mesajele şi direcţiile de acţiune prin intermediul unor mecanisme responsabile, lipsite de echivoc, în mod concentrat, departe de dezbaterile sterile şi degradante, dar mai ales în cel puţin două-trei limbi de circulaţie universală. Susţin că România duce lipsa unui spaţiu comun în care să fie prezentate mesajele politice şi economice, fără să fie necesară o anevoioasă şi de multe ori imposibilă căutare a informaţiilor nu doar în limba engleză sau franceză, dar chiar şi în limba română. În era Internetului, instituţiile centrale de reprezentare şi decizie ale statului dau dovada unui rudimentar contact cu realitatea şi pretenţiile prezentului, neavând nicio legătură cu ziua de mâine. Cu alte cuvinte, într-o lume globală, o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO (pentru a oferi doar două exemple) continuă să comunice mai ales spre interior, dezinteresată de o reală deschidere externă.

Un simplu exerciţiu, la îndemâna oricui, demonstrează că saiturile instituţiilor de primă importanţă ale statului: Preşedinţia, Ministerul Afacerilor Europene, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Ministerul Economiei, ca să dau doar câteva exemple, nu au pagini active în limba engleză sau franceză, iar multe dintre instituţiile