In mod regulat, prietenul meu, Cristian Preda, noteaza en passant, pe blogul sau, un gand. Ceva de felul: Tinerii ar putea vota de la 16 ani. Se intampla deja așa in diverse tari,cum ar fi Austria. Iar noi inca nu am pornit nici macar o dezbatere desi accesul neingradit la informație și democratizarea tinerei generații ar fi putut sa dea de gandit in acest sens. Mass media prinde mingea din zbor, o rostogoleste. Cristi are astfel ocazia sa revina cu lamuriri si elaborari. De exemplu: “Votul poate fi organizat in timpul saptamanii, cu conditia ca timpul de votare sa fie foarte lung, iar angajatorii sa acorde patru ore libere, platite, pentru ca angajatii sa isi exercite votul.” Etc.etc.etc.
Este momentul in care intervine subsemnatul. Pozitia sa este de ani buni reprezentata de materialul de aici.
Adaug anul acesta o nota, o anexa. Cred ca e importanta. Daca v-ati amuzat deja cu textul meu traditional, puteti sari direct la anexa. Ea explica de ce in spatele povestii aparent amuzante se ascunde o chestiune extrem de importanta.
Anume: Nu varsta e ceea ce conteza in sistemul electoral. Varsta e un instrument, e un mod de a identifica o alta variabila esentiala mecanismului de decizie colectiva. E un mod de a aproxima un factor mai greu de identificat pe alte cai, mai laborioase.
Intrebarea este: Care este acel factor sau set de factori? Care este acea variabila? Orium, oricare ar fi ea, la acea variabila trebuie sa ne gandim daca vrem sa imbunatatim functionarea sistemului. Si atunci poate ca intrebarea corecta este: Ce calitati, ce trasaturi, caracteristici vrem sa aiba cei ce participa la procesul de decizie colectiva? Varsta e un mod imperfect de a ne indica ceva despre acele caracteristici.
Pe scurt: Votul o fi el un “drept al omului” dar este in acelasi timp si un element cheie al unui process politic complicat. Este modul de partic
