Exportul unor carcase de cal, de la abatoare din România, către firma Spanghero -Fr, produs care a mai circulat şi prin firmele cipriote şi olandeze ale belgianului Jan Fasen (cu tradiţii în contrabanda cu carne), a ajuns în final la firma Comingel-Fr (producător de lasagna) sub formă de carne de…vită! Au început caii şi măgarii să mugească în burţile europenilor. Scandalul s-a declanşat instantaneu. Mai marii Europei direcţionau vina către noi. Nu au fost acuze directe însă sugestiile nu lăsau prea mult loc de dubii. Asta ne mai trebuia acum când, după ultimul raport devastator al MCV-ului, parcă ne îndepărtăm tot mai mult de Europa! Comisarul Dacian Cioloş, evident preocupat de situaţia creată, a făcut o deplasare de urgenţă la Bucureşti. Se prefigura un scandal între parteneri din România şi Franţa, cu repercusiuni grave asupra imaginii sectorului agro-alimentar european. Merită agricultura europeană să pape jumătate din bugetul UE dacă situaţia unor fraude, poate chiar atentate la siguranţa alimentară, nu pot fi eliminate? De această dată am avut noroc. Firmele româneşti au respectat procedurile în materie şi, în final, localizarea fraudei a fost stabilită în perimetrul firmelor belgianului. Atitudinea autorităţilor române a fost promptă, dură dar în acelaşi timp cât se poate de corectă. Faptul că Ministrul Agriculturii şi Primul Ministru au făcut front comun şi prin acţiuni corelate au adoptat o atitudine fermă valorificată cu maxim de randament prin ieşirile publice, reprezintă o primă notă mare a echipei guvernamentale. La această fază Ponta a marcat o grămadă de puncte. Şi pentru că s-a implicat şi pentru modul în care a făcut-o! Pe mine chiar m-au convins că au procedat ca la manual. Profitând de prezenţa comisarului Cioloş, presa a încercat detaşarea de scandalul cărnii (finalizat din punctul nostru de vedere) şi concentrarea pe problemele ce vizează p