Viorel Frunză este un tânăr reghinean, creator de obiecte de artizanat, pictor de icoane, lutier in devenire şi sculptor în lemn. Fire autodidactă, este de părere că darul primit de la Dumnezeu, munca şi activitatea constantă în aceste domenii, l-au ajutat să devină cel de acum. Cel mai mult este atras de sculptură şi chiar a adus o inovaţie în domeniu: tripticul cu cruce detaşabilă. Recunoaşte că soarta multor meşteşuguri este ameninţată de situaţia financiară din România însă crede cu convingere că sărăcia are o latură a ei, creativă…
Reporter: În primul rând, de unde vine inspiratia?
Viorel Frunză: În cazul meu pot spune că inspiraţia vine prin încercări repetate ale aceleiaşi teme. Uneori văd în minte sculptura sau pictura pe care încerc să o redau cât mai fidel chiar dacă în imaginaţia mea ele sunt cu mult mai frumoase. Un rol deosebit îl joacă şi lucrările pe care le văd pe internet.
Rep.: Pe lângă artizanat şi sculptură, pictezi şi icoane. De unde această deprindere?
V.F.: Eu sunt autodidact, învăţ mai ales din tutoriale prezentate pe youtube, documentare, diverse articole şi lucrări care abordează tema aceasta şi din ce mai postează prietenii mei de pe facebook. Unii dau multe detalii, pas cu pas, şi astfel îmi formez şi eu o idee. Eu nu cred că am talent în pictură, mai degrabă lucrez la modul logic, încercând astfel să fac legătura dintre culori iar în sculptură încerc mai mult formele calde, rotunjimile, pe care le evidenţiez prin contrastul cu rigiditatea liniilor.
Rep.: Cum te împaci cu arta lutieritului?
V.F.: Instrumentele muzicale cu coarde mă fascinează de mai bine de zece ani. De vreo trei ani am început sa studiez mai atent vioara şi am aflat că e uşor să o construieşti dar mai greu e să o faci să şi cânte. Deocamdată nu mă pot lăuda decât cu o singură vioară dar care e încă în lucru, deoarece sunt anumite detalii
