de Dumitru CHISELIŢĂ
dumitruchiselita@tribuna.ro
17 februarie 2013 23:30
364 vizualizari
A-A+
Dar „ziua de ieri” a trecut, aşa cum trec zilele... Ce ar mai fi fost de adăugat la capitolul „trecut”? Multe. Faptul că mai exista o piaţă agroalimentară, mică, în spatele complexului de pe Luptei? Că în timpul revoluţiei din 1989 cartierul era un „no man's land”, pe deasupra căruia şuierau gloanţele „teroriste” sau „anti-teroriste”, care au speriat, rănit şi chiar ucis? De ce nu? Fabrica de zvonuri din acele zile funcţiona la capacitate maximă: terorişti care trăgeau de pe acoperişuri şi din cabinele macaralelor. Locatari evacuaţi din cauză că „blocul e minat”. Filtre „revoluţionare” cu degetul pe trăgaci. „Apa otrăvită” la Sibiu (motiv pentru ca „cetăţeanul de la bloc” să dea cep la bidoanele cu vin din pivniţă, ceea ce era, în definitiv, un lucru vesel...). „Gărzile” din scara blocului, înarmate ca la răscoala de la 1907, cu bâte şi topoare. Şi cei care au murit aici: Petru Constantin Andronic, electrician în Cisn[die, împuşcat la un „punct de control”; Nicolae Gânţa, strungar la Mecanica, împuşcat în cap pe 24 decembrie 1989, în spatele „Telefoanelor” de pe Mihai Viteazu; Ioan Marcu, maistru la IOMCOOP; împuşcat pe 22 decembrie 1989, la intersecţia dintre Calea Dumbrăvii cu Bd. Mihai Viteazu; Tiberiu Nedelcea, muncitor la Flaro, împuşcat pe terasa blocului 7 de pe acelaşi bulevard; Ioan Zdîrcu, şef de secţie la „Timpuri Noi”, împuşcat în faţa blocului de pe str. Rahovei, unde locuia; căpitanul Octavian Romulus Niţă, de la Şcoala de Transmisiuni, ciuruit de „friendly fire”, cum spun americanii, pe acoperişul centralei telefonice de pe Mihai Viteazu. Doar ultimul, Octavian Niţă, are o placă memorială pe clădirea unde a căzut. Restul nu, că erau doar nişte civili... Dar povestea merge mai departe.
Anii '90 şi următorii aduc mitingur
