În al său „istoric al realizărilor edilitare”, publicat sub titlul „Ploeştii moderni” în revista „Prahova” din 1 februarie 1935, arhitectul N. Păunescu se opreşte mai îndelung la „Realizările domnului Ştefan D. Moţoiu”.

Acesta a fost o figură marcantă a vieţii economice şi politice a Ploieştilor din perioada interbelică. Tatăl său era un negustor ardelean, stabilit la Ploieşti. Ştefan D. Moţoiu (10 decembrie 1891 – 22 octombrie 1978) a urmat Şcoala Comercială Superioară la Bucureşti, apoi, continuând tradiţia de comerciant a tatălui, a lucrat în firma acestuia, pentru început, după aceea, separându-se şi înfiinţându-şi propria firmă. Priceperea de afacerist a lui Moţoiu a făcut ca firma să prospere continuu, transformându-se, în 1925, într-o Casă de comerţ. S-a ocupat şi de industrie, fiind proprietarul unei fabrici de tricotaje. În mod firesc, a fost ales în conducerea Consiliului de Administraţie al Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti. În 1920, a cumpărat casa în care funcţionează actualul restaurant Boccaccio, care în scurtă vreme a devenit un loc de mare interes al vieţii mondene, prin petrecerile pe care Moţoiu le organiza.

A făcut politică, trecând prin mai multe partide, oprindu-se la Partidul Naţional Democrat al lui Nicolae Iorga. Moţoiu a fost primar doar 14 luni, interimar, între mai 1931 şi august acelaşi an, imediat după, fiind primar ales, până în iunie 1932. În pofida timpului scurt cât a condus destinele urbei, a lăsat o bună impresie, printr-o seamă de realizări edilitare. Avea o bună experienţă de edil, pentru că în mai multe rânduri a fost ajutor de primar.

Revin la articolul din revista „Pra-hova”. Iată cum îl caracterizează arhitectul N. Păunescu: „La curent cu toate lucrările edilitare din trecut, d. Ştefan D. Moţoiu a fost condus în activitatea d-sale de aceeaş grijă pentrumodernizarea şi înfrumuseţarea Ploieştilor. Prin