Ruginoasa nu-i vreun centru cultural românesc ori viitoare capitală culturală. E un sat în Moldova unde anual se-ntâlnesc două găști de bărbați, bine abțiguiți de tradiție, și se bat. Ăi din deal cu ăi din vale se lovesc cu bâte de lemn, în văzul spectatorilor, doar așa, de amorul artei și-al tradiției strămoșești.
Puterea exemplului e mare, și chiar de n-ar recunoaște, că nu-i o chestie „la modă”, școala românească respectă tradiția de la Ruginoasa. Se-ntâlnesc ăi din deal, profesorii, cu ăi din vale, elevii, și se bat. Se „altoiesc” la-nceput prin mijtouri și amenințări cu repetenție. Dar din clasa voastră câte lături au rămas până la urmă repetente? Prea puține ca să mai conteze. Lasă, că-i bine să dea mulți proști la hectar. Și dacă primele lovituri tatonează terenul, în cele din urmă ajung să se bată. Parte-n parte. Profesorul începe cu o palmă, elevul plusează cu un pumn. Profesorul încearcă să se apere cu catalogul, dar acestea-s niște cartoane lipsite de importanță. Elevul se dezechilibrează, fiind nesigur pe gravitație, lecția la care a lipsit, și cade. Dă cu capul de colțul mesei și cade peste trei colegi care filmau full HD. Telefoanele se strică și filmarea se pierde. Deh, clasa nu-i studio ca toaleta școlii. Apar la școală rudele copilului care-l bat bine pe profesor. Un antrenor de box ar da 10 rudelor pentru corectitudinea upercuturilor și croșeelor. Profesorii nu se bagă, cu toate că „aia de chimie” are palma grea, după cum știu toți elevii.
Într-un târziu vine și Poliția, spiritele se calmează, publicul se-mprăștie pe la băncile lui. Ca și la Ruginoasa, nu câștigă nimeni, că-i din cale afară de stupid, dar morala-i cea mai importantă: tradiția-i box de aur.
Ruginoasa nu-i vreun centru cultural românesc ori viitoare capitală culturală. E un sat în Moldova unde anual se-ntâlnesc două găști de bărbați, bine abțiguiți de t
