Noi, salariaţii şcolii, membri ai Federaţiei Educaţiei Naţionale, suntem profund îngrijoraţi de atitudinea manifestatã de clasa politicã faţã de situaţia învãţãmântului. Prin dezinteres şi promisiuni fãrã acoperire privind acordarea sau respectarea unor drepturi de naturã financiarã; s-a ajuns la tensionarea relaţiilor de parteneriat social cu sindicatele.
Înregistrãm aproape zilnic declaraţii despre importanţa învãţãmântului - “prioritate naţionalã” - în societatea româneascã, fãrã a se lua şi deciziile corespunzatoare. Se vorbeşte anul acesta de buget record pentru învãţãmânt, dar mii de şcoli nu au primit nici pânã acum, autorizaţie sanitarã de funcţionare. Se vorbeşte despre investiţii în infrastructurã dar se uitã de investiţia în resursa umanã.
Deşi guvernul se laudã cu cel mai mare buget alocat educaţiei, ministrul de resort îşi permite sã împartã preferenţial banii publici în colegiile electorale în care candideazã domnia sa şi alţi fruntaşi de partid. Existã numeroase obiective din învãţãmânt unde lucrãrile de reabilitare sunt departe de a fi finalizate din cauza faptului cã banii nu au sosit la timp de la M.E.C.T.
Clasa politicã solicitã personalului din învãţãmânt devotament, corectitudine şi performanţã, dar nimeni nu vorbeşte despre veniturile modeste şi despre nivelul de trai tot mai scãzut, incompatibil cu statutul de dascãl şi cu importanţa profesiunii sale.
La ora actualã am ajuns sã ne batem cu morile de vânt. Avem zeci de procese deschise la nivel judeţean şi naţional pentru nişte drepturi stabilite prin lege. Am ajuns sã trãim într-o stare de anormalitate perpetuã, în care fiecare drept statuat prin lege trebuie obţinut încã o datã în instanţã prin hotãrâre judecãtoreascã.
În condiţiile în care nu avem o strategie clarã a ceea ce dorim sã facem cu sistemul de învãţãmânt, demnitarii care se perindã pe la Minis
