E uşor să găseşti un motiv pentru care politicienii României, aflaţi astăzi în punctele cheie ale deciziei, nu reuşesc cu niciun chip să ia în serios problemele statului. Mult mai greu ar fi să găsim unul pentru care le-ar lua! Marea lor majoritate nici măcar nu le înţeleg, deci, nu le văd. Puţinii actori politici importanţi, care au totuşi capacitatea de a sesiza această clasă distinctă de probleme, sunt lipsiţi de voinţa, ori de puterea, de a face distincţia necesară între ele şi temele curente ale confruntării politice. În consecinţă, toate sfîrşesc în aceeaşi troacă a disputelor fără noimă şi fără de sfîrşit, întreţinute doar pentru a nu pierde la puncte repriza de cărat pumni în capul adversarului, aflat pe cealaltă baricadă politică, ori personală! În sfîrşit, politicianul României îşi poate permite să ignore problemele statului, ale cărui treburi le administrează temporar, pentru simplul motiv că nu are a se teme de niciun fel de costuri de pe urma relei gestiuni: nici juridice, nici politice; nici materiale, nici simbolice. Dacă nu-l apără legile pe care are grijă să şi le facă singur, pentru a se pune la adăpost de aceste consecinţe, atunci politicianul României este apărat, fără greş, de găurile uriaşe din sistemul normelor constituţionale şi de legislaţie! În cel mai rău caz, iese pentru o perioadă din prim-planul scenei politice, ori decade din favorurile electorale... cam atît!
Între multiplele procese care lucrează la destrămarea condiţiilor de normalitate ale societăţii în care trăim, "criza statului" nu este cîtuşi de puţin cel mai sărac în consecinţe. Partea de responsabilitate a politicienilor pentru criza statului în care trăim este cel mai uşor de stabilit: 99,999%!!! De ce atît de mare? Pentru că ei sunt cei care fac normele după care statul se organizează şi funcţionează; ei sunt cei care administrează problemele curente, conform acestor
