Se afişează, în siluete elegante şi cu un aer de intelectualitate, tot felul de ciurucuri ce aşteaptă să fluture diploma cu patriotism şi să etaleze notele ieşite din tipar, pentru un loc de muncă plin de leneveală şi bonusuri grase. Nici nu mă mai miră protestul angajatorilor ce nu dau undă verde unui tânăr fără experienţă. Măsurile de precauţie pe care unii şi le iau devin bariere imposibil de fentat de către cei necopţi la minte, dar plini de viaţă. Studiile superioare sunt doar un moft, iar facultăţile sunt menite doar să suporte fiţe puerile şi să încaseze bani în rate. În facultăţi se practică apropierile carnale (vezi scurtmetrajele amatoriceşti postate pe site-urile cu trei de X) şi se împinge tava plină cu şpagă, pentru obţinerea unui statut ce nu mai are putere, în România. Să nu se supere vreun „fecior” pe mine, dar facultăţile sunt pline de „taxe şi impozite”, silicoane şi pretenţii pe patru roţi. Studenţii termină cu sesiunea, iar profesorii se înghesuie la bănci, pentru a depozita „cadourile”, ba chiar investiţiile pe termen lung. Profesorii, din cauza sistemului, s-au împărţit în două categorii: unii mor de foame şi rămân cinstiţi, iar alţii, dominaţi de inerţia vremurilor idioate, închid ochii şi fac pact cu ilegalitatea, pentru o „bursă de merit” (nu vă judec, staţi cuminţi şi cu mâinile la spate!). Am cumpărat un ziar care, cică, deţine anunţuri de tip „locuri de muncă”, dar am dat de sisteme mincinoase, de MLM-uri şi cai verzi pe pereţi – doar, doar, s-ar mai umple înc-o pagină de conţinut. Dezastrul începe să fie sesizat pe toate planurile, iar circuitul social o ia razna. Orice sesizare făcută este tratată formal, iar măsurile sunt dotate în cuvinte şi lipsite de acţiuni. Băi, cum am ajuns!

Trebuie să-ţi fluture vântul prin buzunare, să te înveleşti cu pătura socială împrumutată pentru următoarele decenii şi să te stropească maşinile,