Am scris mereu despre necesitatea creșterii calității ajustării fiscale. Unul dintre pilonii analizei acestei modificări structurale este modul în care autoritățile ce implementează reforme de însănătoșire a finanțelor publice aruncă problemele în viitor, micșorând deficitul bugetar cu costul creșterii explozive a datoriei.
Pachetul irațional de austeritate promovat de guvernele anilor 2010-2011 a făcut ca România să fie una dintre țările fruntașe la reducerea deficitului, dar, atenție, cu costul aruncării unei sarcini fiscale ridicate în viitor, pe seama noastră sau a copiilor noștri. Am supravietuit aruncând în spinarea generațiilor următoare costul ineficientei noastre.
România a avut cea mai mare creștere procentuală a ponderii datoriei publice în PIB (calculată pe baza metodologiei ESA95, conform criteriului Maastricht) dintre țările UE selectate în perioada 2009-2011. TARA
2009 (% din PIB) 2010 (% din PIB) 2011 (% din PIB) Modificare procentuală 2011 la 2009 Grecia 129,4 145,0 165,3 + 28% Italia 116,0 118,6 120,1 + 4% Ungaria 79,8 81,4 80,6 +1% Polonia 50,9 54,9 56,4 +11% Bulgaria 14,6 16,3 16,3 +12% Letonia 36,7 44,7 42,7 +16% Belgia 96,0 96,8 98,2 +2% Republica Cehă 34,4 38,1 41,2 +20% Slovacia 35,6 41,1 43,3 +22% Spania 53,9 61,2 68,5 +27% Portugalia 83,1 93,3 107,8 +30% Lituania 29,4 38,0 38,5 +31% România 23,6 30,5 33,3 +41% Franța 79,1 82,5 86,4 +9% Germania 74,4 83,0 81,2 +9%
Sursa Eurostat, 2013
Este clar că programul de austeritate creionat la începutul anului 2010 a presupus o calitate scăzută a ajustării fiscale, în condițiile în care plusul de datorie contractat a amânat implementarea de reforme structurale în economie.
2012 reprezintă începutul ajustării fiscale inteligente, deîndată ce reducerea consistentă a deficitului bugetar s-a făcut prin reducerea de trei ori a ritmului de creștere a datoriei publice. 2013
