Jurnalul calului lui Nuțu Cămătaru

14 februarie 2013

Acum, după scandalul cărnii de cal din Marea Britanie, am avut o discuție serioasă cu stăpânul meu, Nuțu. M-am mai liniștit puțin după ce mi-a explicat, în sfârșit, că numele meu, Salam, vine de la un cunoscut manelist, nu de la destinul pe care mi l-a pregătit în caz că-mi rup vreun picior.

15 februarie 2013

Azi l-am văzut pe Nuțu cătrănit din cauza cărnii de cal. Mi-a spus că nu-i corect ca englezii să mănânce caii românilor, atât timp cât românii nu încearcă să facă lasagna și salam din mașinile lor.

16 februarie 2013

Puțină lume știe, dragă jurnalule, că visul meu e să emigrez într-o zi în Occident, poate chiar în Anglia. Din păcate, n-am pașaport, așa că va trebui să mă îmbarc ca pasager clandestin, într-o pungă de carne pe care scrie ”vită”.

18 februarie 2013

Am o veste proastă pentru englezi. Tot de la stăpânul meu știu că o mare parte din carne nu era nici măcar de cal. Carnea provenea, de fapt, de la oamenii de afaceri pe care-i împrumutase Nuțu cu sume mari și care nu-și plătiseră la timp datoriile. Oricum, să stea englezii liniștiți, că era carne de calitate, de pe deget.

Jurnalul lui Bear Grylls (vedetă Discovery, supraviețuitor la TV)

15 februarie

Cînd eram mic, mama îmi zicea că, dacă continui să mănînc toți gîndacii din grădină, înainte de masă, o să-mi piară pofta de mîncare. Avea dreptate, chiar și acum, mare fiind, dacă bag doi cărăbuși și o rîmă, nici măcar nu mai pot să mă ating de friptura de cal.

18 februarie

Dragă jurnalule, scandalul cărnii de cal în lasagna îmi confirmă faptul că nu trebuie să ai încredere niciodată în mîncarea de la supermarket, pentru că n-ai de unde să știi ce rahaturi pun în ea. De aia eu îmi prepar singur, acasă, rahaturile pe care le mănînc: rahat de oaie, rahat de urs, rahat de