- Cultural - nr. 34 / 19 Februarie, 2013 Carti noi LIBER IN ULTIMUL HAL Consecvent cu sine, parintele Gheorghe Sincan ne daruieste, iata, prin mijlocirea cartii domniei sale, Liber in ultimul hal, Meditatii, Tg.-Mures, editura Nico, 2013, ceea ce cu certitudine ne lipseste de o buna bucata de vreme, una din "frumusetile uitate ale vietii”, bucuria. Este vorba dar, nu doar de bucuria interioara, cat mai ales, de cea extrinseca, expresiva, inadversativa, comunicativa, evidenta, elocventa, condescendenta, afina, curata, sincera, libera, spontana, imperativa (…) Toata cartea, de altfel, este nonambigua, clara, insertata de cel mai riguros cod eticomoral; este, daca vreti, expresie a vietii ca realitate liniara, atat de normala, de plina de sens(uri), de (sub)intelesuri, de soare, de savoare, de candoare, de floare, de mediere, de expiere. Si, asa, ansamblul, problematica, mirabilul, nobletea si "supletea estetica a vietii” germineaza si se iteste in si dintr-o experienta deopotriva si cognitiva, si afectiva. Pentru ca este sesizabil, vizibil, evidentiabil, din toate pozitiile, "puternicul suflu epic, adica respiratia larga de povestitor a autorului”. Prin urmare, charismaticul parinte se inscrie, cu pe deasupra de masura, in tagma celor care (re)convertesc viata in scris, tocmai pentru ca, din confruntarea cu sinele, noi toti sa ne bucuram de sinceritatea, de deschiderea, de deprinderea si de intreprinderea sa. In sensul in care, parafrazand si extrapoland o disertatie admirabila a lui Andrei Plesu, fara exercitiul asumat al bucuriei, fara momente de expansivitate, de gingas suras, daca vreti, de empatie totala, de seninatate si pozitivism contaminative, pana si cele mai pretioase stari, atitudini, declaratii, intentii si pretentii "raman abstractiuni”. Tocmai pentru ca bucuria nu inseamna vorbe, nici "utopia unei exaltari”, nici ranjete (nici grimasa si rictus disimu