În perioada 11-16 martie 1972, Nicolae Ceauşescu a vizitat Algeria. Liderul de la Bucureşti dorea să importe petrol ieftin, pe care să-l plătească la schimb cu autoturisme „Dacia“, maşini de teren „ARO“ şi tractoare.
Prima ţară vizitată de Ceauşescu în turneul din primăvara anului 1972 a fost Algeria. Statul nord-african îşi obţinuse independenţa în 1962, după un dificil război de gherilă al Frontului de Eliberare Naţională cu autorităţile coloniale franceze (1954-1962). În iunie 1965, ministrul apărării Houari Boumédiènne a preluat puterea, instalând un regim unipartidist de sorginte socialistă. Boumédiènne a căutat să colaboreze cu statele comuniste, în condiţiile în care îşi stricase relaţiile cu lumea capitalistă datorită naţionalizărilor post-coloniale.
Consultanţă în domeniul petrolifer
România stabilise relaţii diplomatice cu Algeria la 20 martie 1962. Ambasada la Alger a fost inaugurată un an mai târziu, în martie 1963. Statul nord-african nu şi-a deschis o reprezentanţă la Bucureşti, folosindu-se de ambasadorul Algeriei de la Belgrad. Dar relaţiile economice au funcţionat. Prin acordul din 29 martie 1968, România a creditat Algeria cu 30 milioane lei valută, reprezentând exporturi de produse industriale.
Algerienii aveau nevoie de consultanţă şi investiţii mai ales în minerit şi extragerea petrolului. În 1968, România a livrat patru instalaţii de foraj pentru exploatarea bogatelor zăcăminte de ţiţei. Guvernul algerian a fost mulţumit de produsele româneşti, decizând extinderea colaborării prin trimiterea unor specialişti în domeniul petrolifer. Prima echipă de 35 consilieri a ajuns în 1968. Ei au fost ofertaţi cu posturi de conducere în întreprinderile petrolifere, pentru a-i înlocui pe americani şi francezi. În 1969, algerienii au solicitat încă 70 de specialişti.
Piaţă de desfacere pentru industria auto
Ceauşescu a decis
