Marţi, 19 februarie 2013, se împlinesc 137 de ani de la naşterea marelui artist român Constantin Brâncuşi. Cu această ocazie vă prezentăm una din laturile sale mai puţin cunoscute, nu departe de aceea a omului de rând. Părintelui sculpturii moderne îi plăcea să bea deseori câte un pahar de vin, în special alături de compozitorul francez Erik Satie, care îl vizita în repetate rânduri. Satie era de altfel singurul muzician pe care marele sculptor îl preţuia. “Am luat deseori cina împreună cu Satie la Brâncuşi. Nici într-un caz nu vorbeam despre artă…Le plăcea muzica. Eu îmi aduceam vioara - mai eram violinist pe vremea aceea - şi cântam melodii româneşti. Şi Brâncuşi îmi spunea: hai, Cipică, ţine-mi hangul! Atunci improvizam un fel de bas, aşa, ca un acompaniament de pedală, şi el cânta, tot la vioară. Pe urmă îmi spunea: acum cântă tu, şi eu dansez. Şi se apuca să danseze în faţa lui Satie, ca un urs juca, dar şi cu graţie în acelaşi timp. Era fermecător!…Îmi amintesc cum într-o seară Brâncuşi pregătise o cină somptuoasă - era un bucătar prodigios…”, povesteşte Marcel Mihalovici, căruia Brâncuşi îi zicea Cipică. Mihalovici a fost un muzician român cu o carieră impresionantă desfăşurată peste hotare şi care a trăit aproape patruzeci de ani în apropierea maestrului. 

Au băut cantităţi demenţiale de alcool

Alături de invitaţi, Brâncuşi  bea deseori vin de Beaurjolais. Însă sculptorul pronunţa - bem nişte “borjolie”. “Cipică, vino să iei masa la mine astă-seară. Astă-seară împlinesc o jumătate de secol…Odată m-a invitat să tragem un chef împreună. Am băut în neştire. Eu eram foarte tânăr, el era încă tânăr, să fi avut vreo 45 de ani, şi se ţinea foarte bine…Se făcuse între timp 5 dimineaţă. Eu îi spun: nu mai pot, trebuie să mă întorc acasă! El răspunde: bine, te întovărăşesc. Când ajungem în colţul străzii Monsieur le Prince, îmi spune: ia întinde b