Persoanele infectate cu virusul HIV stau ascunse, departe de ochii lumii, care le judecă fără să le cunoască povestea. În această situaţie este şi un tânăr pe care GdS l-a descoperit întâmplător.

Virusul HIV e un subiect tabu pentru majoritatea dintre noi. Ne provoacă o stare de frică şi reţinere, poate pentru că nu înţelegem atât de bine cum se manifestă. Seropozitivii sunt priviţi cu alţi ochi, iar asta îi face să stea în umbră, acolo unde nimeni nu îi poate condamna.

E. are 24 de ani şi l-am descoperit într-un fel mai neobişnuit. La început a fost reticent şi nu ar fi vrut să vorbim despre povestea lui, până când i-am explicat că este bine ca lumea să ştie că asemenea cazuri, ca al lui, există şi că nu ne putem preface că ar fi altfel.

Infectat în copilărie, în spital

Mi-a zis că s-a infectat în anul 1989, „anul durerii“, cum l-a numit el. Atunci era doar un bebeluş în spital, înţepat cu o seringă nepotrivită, folosită de mai multe ori. Am vorbit prin e-mail şi, când am primit răspunsurile lui, mi-am dat seama că o întrebare a mea nu-şi avea rostul: „Cum îi priveai înainte pe cei bolnavi?“. Atunci mi-am dat seama că pentru E. nu există „înainte“. Practic, aşa a crescut.

Încă din clasele mici, ceva nu era în regulă. „Pe parcurs am aflat singur, dându-mi seama. Totul a început prin bănuieli la persoana mea, când eram în clasele I-IV. Strigau elevii, dar se vedea şi pe faţa mea că sunt bolnav. În clasele V-VIII, apele au început să se liniştească, eu am mai crescut, agitaţia nu mai era cum era odată“.

E. este unul dintre norocoşii pentru care boala e sub control. Timpul lui se împarte între a avea grijă de sănătatea lui şi pasiunea pentru sport. „Viaţa mea a fost agitată în trecut. Acum, eu zic că sunt puternic. Tratamentul a mai evoluat, e sub control boala mea şi sunt bine. Ce este important, şi adaug şi pentru ceilalţi, este să