Faptul că n-am brumă de pricepere în chestiuni economice îmi permite să pun întrebări cvasi-infantile, de genul „de ce mă controlează cel care mă împrumută cu dobândă?” În ignoranța mea, aș crede că, dacă Vasilică mă creditează cu 5lei, atunci fac ce vreau cu ei, câtă vreme el și-a preschimbat gestul cavaleresc într-o mică afacere. De ce să-l intereseze dacă joc la Loto ăia 5lei, dacă-mi cumpăr acadele ori gaz la felinar?
Înființat încă în 1944, Fondul Monetar Internațional și-a rotunjit constant teșchereaua, ajungând să tezaurizeze multe sute de miliarde de dolari americani. A prosperat, deci. N-aș avea nimic împotrivă, dacă înflorirea lui financiară ar fi fost însoțită de îndeplinirea obiectivelor pentru care a fost creat. Le reamintesc: stimularea creșterii economice, asigurarea unui înalt nivel de ocupare a forței de muncă, stabilitatea economică, combaterea sărăciei. Fost-au țelurile bifate cu brio în România? Exact cu un an în urmă, în februarie 2012, Agenția Reuters, prin vocea analiștilor săi autorizați, avertiza că abordările FMI pot duce România la dezastru. Potrivit analizei Reuters, tratamentul impus țării noastre a fost mai dur decât oriunde, deși nu se impuneau măsuri extreme de genul reducerii salariilor cu 25%, concedierii celor 100.000 de bugetari ș.m.a. Cert este că nu s-a obținut nici stimularea creșterii, nici „înaltul nivel al ocupării forței de muncă”, nici stabilitatea economică (ce stagnează la aprecirea „relativă”), ca să nu mai vorbim de marota combaterii sărăciei.
Pe de altă parte, țările care au renunțat la asistența FMI (Brazilia, Albania) s-au redresat spectaculos, ajungând chiar (Brazilia) să... împrumute Fondul! Ceva-ceva este putred în Danemarca finanțelor, așa că... alții au ajuns să-și pună deschis și direct întrebările pe care se cuvenea să le formulăm întâi de toate noi. Reuters semnala că politica de monitor