Isaac Babel este una dintre cele mai celebre victime pe care le-a făcut regimul stalinist în rândul intelectualităţii sovietice, iar aceasta ne-a determinat să ne îndreptăm atenţia asupra reeditării unei colecţii de nuvele care reuneşte atât Armata de cavalerie (1926), cât şi Povestiri din Odesa (1931), dar şi alte nuvele mai degrabă autobiografice, apărute în alte reviste.
Isaac Babel s-a născut într-o familie evreiască din portul Odesa în 1894. Odesa era el mai important port la Rusiei Ţariste, prin care se desfăşurau principalele operaţiuni de export şi import. După ce a încercat de mai mute ori să publice în ziarele şi revistele din Petrograd, fără mare succes, Babel l-a abordat pe Maxim Gorki, care a simţit că acesta poate deveni un autor important, dar l-a trimis la munca de jos, să cunoască viaţa adevărată. Adică războiul1. În anul 1920, Isaac Babel a fost trimis la statul major al Armatei 1 de cavalerie, condusă de vestitul general şi ulterior mareşal Budionoi (1883-1973 - o viaţă incredibil de lungă pentru o personalitate din Uniunea Sovietică de sub Stalin), care, în mod ciudat, a reuşit să supravieţuiască decapitării Armatei Roşii din 1937-1938, unul dintre cei doi mareşali sovietici care a scăpat (celălalt fiind Voroşilov), alţi trei fiind asasianţi în urma unor procese publice. Armata de cavalerie avea să-i aducă lui Babel recunoaşterea literară. Se pare că limba rusă folosită de Babel a surprins în epocă prin prospeţime. Babel a lucrat pentru foaia menită a îmbărbăta şi susţine moralul combatanţilor cavalerişti bolşevici, numită sugestiv Cavaleristul roşu2, fiind în mijlocul evenimentelor, uneori primind materiale de la cititorii săi cavalerişti, pe care le expune, alteori observând direct viaţa de pe front.
Volumul de povestiri nu poate fi înţeles fără o scurtă prezentare a contextului istoric care a determinat e
