În toamna trecută, o bibliotecară dintr-o comună mureşeană mi-a mărturisit, după ce mi-a acordat un interviu şi reportofonul era deja închis, că programul Biblionet e bun, pe de o parte, însă are şi aspecte mai puţin pozitive. Am rugat-o să detalieze şi astfel i-am aflat oful: din punct de vedere statistic, numărul celor care au vizitat biblioteca în anul respectiv era în creştere evidentă însă, din păcate pentru bibliotecară, cifrele în urcare nu se reflectau şi în ceea ce priveşte împrumutul de carte. „Vin mulţi pe aici doar ca să vorbească pe messenger”, şi-a vărsat năduful şi parţial frustrarea bibliotecara care m-a rugat să nu scriu ca nu cumva să pară „Gică contra” şi să îşi piardă locul de muncă din cauza asta.

Am lecturat, azi, un studiu realizat de IREX România despre impactul pe care programul Biblionet îl are în România, cifrele referindu-se la judeţul Mureş. L-am citit o dată, apoi încă o dată, după care mi-am amintit de spusele doamnei bibliotecare. În esenţă, nimeni nu neagă utilitatea programului Biblionet, datorită căruia în bibliotecile din judeţ sunt mai dotate cu 176 de PC-uri, extrem de utile în activitatea de documentare, şi nu numai. Şi totuşi, mi se pare că ceva nu e în regulă. Nu cu programul, ci cu oamenii…

Lecturând materialul, aveam în minte imaginile de televiziune din bibliotecile americane, unde se pare că PC-urile sunt folosite strict pentru documentare. Rezultatele studiului sunt următoarele: 33,9% din utilizatori au căutat jocurile pe computer, 31,6% au comunicat cu rude/prieteni şi doar 12,1% au avut nevoie de informaţii din sfera educaţiei şi învăţământului.

Mai pe româneşte, aproape 7 din 10 utilizatori de Biblionet au folosit programul ca să se joace sau să vorbească pe Messenger…

În toamna trecută, o bibliotecară dintr-o comună mureşeană mi-a mărturisit, după ce mi-a acordat un interviu şi rep