De multe ori citim superficial resorturile unei intamplari sau alteia, esentialul ne scapa si nu atat pentru ca n-am fi capabili sa-l detectam, ci fiindca imaginatia noastra nu e predispusa cum se cuvine, nu e orientata potrivit. Scena merita imaginata. Sa tot fie anul 1938 sau '39. Un Chisinau interbelic, as prefera cu salcami in floare, inecat in verdeata, oricum: este elementul de vitalitate contrastant in economia a ceea ce vreau sa spun mai departe. Dintr-o fotografie de epoca, preiau sugestia strazii centrale (oare cum s-o fi numind? - nu mai stau sa cercetez; azi e bulevardul Stefan cel Mare si Sfant): pavata, strabatuta cand si cand de cate o trasura. Lume, probabil putina (fata de viermuiala actuala), si imbracata cenusiu (sau e poate doar presiunea sepiei de peste vremi?). Putem, la rigoare, face zoom-ul mai mare, pentru a vedea fetele, pentru a auzi, eventual, vorbele sau a capta semantica inextricabila a unui gest ori a unei grimase. Ne stau, in acest scop, la indemana presa perioadei, marturiile contemporanilor, arhivele, in definitiv. Ar fi ca o intrare lenta, plina de precautii, dar si de o voluptate a abandonului, in galeriile timpului, amanuntele precizandu-se, contur dupa contur, pe masura inaintarii. Chit ca par cam gratuite, cred in puterea acestor preparative: de multe ori citim superficial resorturile unei intamplari sau alteia, esentialul ne scapa si nu atat pentru ca n-am fi capabili sa-l detectam, ci fiindca imaginatia noastra nu e predispusa cum se cuvine, nu e orientata potrivit. Un plan mai indepartat al lucrurilor ti se arata numai daca esti pregatit, efectiv, sa-l percepi. Am citit mai demult o carte extraordinara, dupa mine, insumand scrisorile trimise din Gulag de poetul Nicolai Costenco. Si am si scris intr-un rand sau doua despre acest epistolar. Ar merita reeditat si comentat cu mai multa competenta, punand detaliile in context si d