Deși nu pare, limba engleză-i treabă grea. De la Iliescu și Băsescu n-avea nimeni pretenții. Sunt de-ai noștri, de uz intern, ca să zic așa. Urmașii lor au, însă, ambiții.
Deschizătorul de drumuri a fost pe-atunci-președintele-interimar Crin Antonescu, astăzi al doilea om în stat, cu al său „dă madăr end dă fadăr ăv ol“, căruia vorbitul în engleză îi provoacă o acută febră musculară la antebrațe. Ceea ce n-a provocat niciun fel de reacție publică a USL. I-a călcat pe urme, de curând, ambasadorul României în Marea Britanie, Ion Jinga, care s-a gândit să apere reputația României în scandalul cărnii de cal, în direct, la CNN, într-o engleză care cu siguranță ne-a consolidat reputația de rudimentari într-ale diplomației și comunicării publice în Europa. Prestația domnului ambasador a provocat multiple reacții de stupoare în spațiul public românesc și una de susținere, din partea lui Victor Ponta.
Motivele acestei susțineri surprinzătoare au devenit clare odată cu apariția lui Victor Ponta însuși, la CNN. El amenințase deja că va lupta vitejește pentru refacerea imaginii României afectată pe nedrept în scandalul cărnii de cal, dar nu m-am gândit că o va face personal. Apoi mi-am adus, însă, aminte că și la apogeul crizei politice de astă-vară el avea de gând să facă personal turul cancelariilor occidentale ca să refacă credibilitatea României. Noroc cu cancelariile că nu l-au primit, de-am mai rămas și noi cu o fărâmă de credibilitate în picioare.
Exprimarea în engleză are o particularitate. E mult mai greu să spui prostii în engleză decât în română. Pentru politrucii care ne conduc, fluența în limba română e augmentată de posibilitatea de a debita cursiv minciuni, inepții, pauze de gândire, truisme și mai ales bășcălii ieftine. Cum astea le sunt inaccesibile în engleză, le rămân doar trei opțiuni: dau din mâini, clipesc des sa
