Unde: În atenția celor care s-au săturat de inimioarele și îngerașii perioadei Sf. Valentin – 8 Martie și de muzica cretină aferentă: pe Calea Griviței, 91, la subsolul hotelului Helios, relativ aproape de răposatul The Jack, e intrarea în Iad. Mai exact, în Private Hell Rock Club, o reprezentanță ceva mai specială a celebrului loc de penitență. După ce cobori (cum altfel?) cîteva trepte, ești întîmpinat călduros de o diavoliță roșcată care accelerează grațios o drujbă pe ritmuri metalice: e mascota localului, pe care o vei mai întîlni prin pivnița cu pereți din cărămidă și mobilier roșu-sîngeriu, rînjind complice, în lumina difuză, de pe bannere sau postere cu cranii și oase.

Cine: Acest locaș de pierzanie a (a)uzului rațiunii care a împlinit recent un an de activitate alcoolico-muzicală e populat de o categorie aparte de păcătoși – rockeri hotărîți, proprietari de plete sau nu, care dau din cap și beau natural, la fel cum respiră, conform devizei-slogan a clubului: "Rock'n'Roll to Death". Adică, în traducere liberă, nu "Beatles, pînă la moarte" (cum ar putea crede partea feminină a galeriei dinamoviste), ci "Beat-leț, pînă te faci stîncă și te rostogolești lemn".

Muzică: Rock dur, la volum maxim: cam orice, de la hard-heavy pînă la thrash-death, mai puțin gothic și doom (sîmbăta, la butoane e jupîn Lenți Chiriac, dom' profesor de MetalUrgie). Periodic, pe mica scenă din Iadul Privat, concertează diverși invitați autohtoni sau străini; săptămîna trecută, de exemplu, au cîntat (profanii pot citi au grohăit) aici ungurii de la Morbid Carnage, brazilienii de la Sodomizer și Hellkommander, românii de la Spinecrusher, Decease și Ramm-Brand(t) – singura trupă-tribut Rammstein din România.

Cît: Prețurile nu sînt infernale, ba chiar normal de mici: cea mai ieftină bere, lichidul vital al rocker-ului adevărat, e 5 lei (Ursus, Timișoreana). Pentru amat