Din 1990 şi până în 2011 gradul de urbanizare al României a îngheţat. Dacă în 1990 în mediul urban trăiau 54,3% din populaţia României, 21 de ani mai târziu procentul a avansat cu doar 0,6% - la 54,9%, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS).
Cum urbanizarea este asociată cu un nivel de trat mai ridicat al populaţiei, rezultă că, de la revoluţie încoace, România a bătut pasul pe loc.
Dezvoltarea ansamblurilor rezidenţiale în jurul oraşelor având caracteristici urbane nu compensează dezastrul din industrie care i-a forţat pe mulţi oameni rămaşi fără slujbe să se întoarcă la ţară sau să plece aiurea. Mai grav decât nivelul modest al urbanizării este faptul că ruralul românesc are ca principal atribut sărăcia, spun sociologii şi specialiştii în geografie economică.
Nu a locui într-o zonă rurală este marea problemă, spune profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie a Universităţii Bucureşti. "Problema este că locuitorii din ruralul românesc stau extrem de prost la alimentarea cu apă curentă, nu au încălzire centrală, nu au toalete. Totul se reflectă în nivelul de trai, în nivelul de sănătate".
La rândul său, profesorul Ioan Ianoş de la catedra de Geografie umană şi economică din cadrul Facultăţii de Geografie, Universitatea Bucureşti, observă că, mai ales sub influenţa unor calcule politice, o serie de localităţi au devenit "oraşe" fără să aibă niciuna dintre caracteristicile indisolubil asociate urbanului.
Din 1990 şi până în 2011 gradul de urbanizare al României a îngheţat. Dacă în 1990 în mediul urban trăiau 54,3% din populaţia României, 21 de ani mai târziu procentul a avansat cu doar 0,6% - la 54,9%, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS).
Cum urbanizarea este asociată cu un nivel de trat mai ridicat al populaţiei, rezultă că, de la revoluţie încoace, România a bătut pasul pe
