Faptul ca Traian Basescu se amesteca neconstitutional, repetat, la vedere, in povestea cu sefia PDL imi spune ca nu a inteles nimic din ce i s-a intamplat in 2012. Credeam ca dupa alegerile locale, referendum si 9 dec. se va face mic, va fi ceva mai spasit, mai moderat. Nu, e pe dos. Ataca acum PDL (mai putin USL, adversarii lui politici). Aici e miza - soarta PDL pe care are de gand sa il desfiinteze, daca nu va continua sa fie un instrument politic controlat de el. De unde presiunea pe liderii partidului sa o aduca pe Elena Udrea. Nu se mai ascunde, nu mai face manevre ca la biliard, tipice la el, o zice de-a dreptul. Nu ii mai pasa de ce zice lumea. Si nu e doar un moft, un hatar, o slabiciune pentru Elena Udrea, care se vrea sefa, cum mai cred unii. Desi e si asta, e si altceva.
In vara a sacrificat PDL ca sa se intoarca la Cotroceni. Pretul electoral platit a fost dezastrul PDL la alegerile parlamentare. Era clar ca frustrarea publicului pentru noncombat va fi f mare si s-a vazut la urne. Cum necum, Basescu a supravietuit, dar poarta o uniforma jerpelita. A uitat cam repede ca a fost desfiintat de vot, dar in fine, nu a fost scos complet din joc. A stat o vreme la cutie, socat de cele 7,4 milioane de voturi contra. Apoi a incercat sa faca o amenda onorabila la Bruxelles si Berlin, sa se explice, sa dea de inteles ca inca e la manse. Acolo pare un mare mutilat de razboi, un veteran care a pierdut razboiul, si trebuie tratat cu deferenta. Isi trage piciorul, zornaie decoratiile. E un “fost”, partitura sa suna vetust. M-am asteptat ca jocul sau sa fie in acest an mai discret, ca va inceta mascarada, ca singuranta sa de sine se va mai estompa si ca va afisa o mana mai sobra.
Dar lucrurile ma contrazic. L-am subapreciat, Traian Basescu da dovada de resurse nebanuite. Interventiile sale din ultimele zile in favoarea Elenei Udrea arata ca nu intelege ca
