PDL-ul se bucură de o reanimare, cel puţin mediatică, odată cu apropiata Convenţie. Dacă până şi preşedintele s-a aruncat în valurile de altădată ale politichiei de partid, e semn că va fi o înfruntare cu miză. Din păcate, ca de fiecare dată după 1990, miza priveşte doar cele două tabere de partid. Nu sunt proiecte, nu e vorba de o consolidare a dreptei. Şi chiar dacă prin eticheta fsn-istă pusă pe fruntea lui Vasile Blaga se încearcă automat crearea impresiei că în tabăra adversă şade dreapta modernă, suntem departe de a vorbi de-o miză politică de tip doctrinar. Stau bani şi de-o parte şi de alta, blaturi cât cuprinde.

E adevărat că, la ora actuală, PDL-ul nu există ca opoziţie şi că, dacă vor să supravieţuiască, trebuie să schimbe ceva. Doar că atunci când o faci cu Elena Udrea, în afară de Traian Băsescu şi o anumită tabără, nimeni nu iese câştigat. Sigur, se poate intra într-o analiză de detaliu a candidaţilor, faptul că Elena Udrea e mai bună comunicatoare decât Vasile Blaga, despre care ştim că e un bun organizator, dar asta nu înseamnă nimic. Cei care cred că Elena Udrea va face o opoziţie mai straşnică USL-ului ar face bine să-şi piardă odată virginitatea şi să înţeleagă că, dacă Elena Udrea va ieşi la televizor să facă declaraţii împotriva lui Ponta, o va face din ipostaza celei care lua mai demult masa cu fostul premier, aşa cum obişnuiesc din când în când să facă aceste cercuri transpartinice care ne conduc. Ultimele declaraţii ale premierului confirmă pe deplin această realitate: „Udrea reprezintă într-adevar PDL şi pe Traian Băsescu. Clar, e singurul reprezentant adevărat (...) Domnul Blaga nu reprezintă pe nimeni, decât un trecut pe care, recunosc, şi eu vreau să îl uităm". Legăturile politicienilor se întâlnesc undeva la nivel de mafie transpartinică, restul e teatru tv.

Cât priveşte tabăra, deocamdată absentă din arenă, şi e posibil