Puțini știu că pătrunderea „Cabinetului doi” în Marea Adunare Națională a fost posibilă și datorită a sute sau poate mii de înjurături Sursa: ARHIVA PERSONALĂ PANTELIE TUȚULEASA

Primim la redacţie de la domnul Nicuşor Vintilă, fost activist „de rangul doi”:

„Sunt unul dintre cetăţenii care au avut norocul, în viaţă, să se învârtească în cercurile Puterii. Încă de pe băncile şcolii am făcut parte, pe rând, din conducerea organizaţiei de pionieri, apoi de UTC (unde am fost chiar secretar pe liceu) şi «lideraş», dacă se poate spune aşa, al UASCR în timpul facultăţii.

Această calitate de «nici prea-prea, dar nici foarte-foarte» mi-a adus numai lucruri bune în viaţă, mai precis, un trai călduţ şi înainte de 1990 cât şi după aceea, calitatea mea de activist fiind la început trecută cu vederea, iar apoi chiar apreciată. Pot să vă mai spun că am fost şi unul dintre cei (nu foarte mulţi) copii aleşi pentru a duce buchete de flori de 23 August sau de câte ori se organiza o vizită de partid, la cel mai înalt nivel, în judeţul nostru. Astfel, nu cred că mai poate mira pe cineva faptul că am ajuns activist de partid.”

Domnul Vintilă continuă epistola evocând momentele deosebite din ziua de 17 martie 1985, zi când a candidat pentru prima oară şi tovarăşa Elena Ceauşescu pentru un fotoliu de deputat în Marea Adunare Naţională. Atunci când s-a anunţat această dorinţă a „tovarăşei”, întreg judeţul Argeş a fost străbătut de un fior. „De responsabilitate, având în vedere că ştiam cu toţii cum trebuia să iasă, fără să ne mai spună cineva la şedinţele de partid. Desigur, ne întrebam de ce nu candidează în Dâmboviţa, de unde este. O fi zis din greşeală «Piteşti» în loc de «Petreşti» şi că aşa a rămas.

Cert este că am început campania de umblat din uşă în uşă, cu tabelul de votanţi, încă de la sfârşitul lunii februarie. În ziua votului, vorba aceea, cântec, joc şi