Incidentul de la „Southern Weekly“, când jurnaliştii au protestat faţă de cenzura comunistă, a suscitat interesul presei internaţionale. Mesajul de Anul Nou, au spus cei de la ziar, a fost schimbat de reprezentanţii serviciului de propagandă ai Partidului Comunist Chinez. Dar de ce discuţiile au intervenit în cazul urării de Anul Nou şi nu mai devreme?

De ce „Southern Weekly“?

Potrivit unui articol apărut pe site-ul China Media Project, ziarul a avut o serie de suişuri şi coborâşuri în ultimele trei decenii. Când publicaţia oficială a Partidului Guangdong, Nanfang Daily, a lansat Southern Weekly în 1984, reforma mass-media abia începuse în China. Southern Weekly ar fi trebuit să fie un experiment, o publicaţie axată pe divertisment care să aducă profit.

Primul redactor-şef al ziarului, Zuo Fang, a avut însă o viziune diferită. A vrut să creeze un nou mod de publicaţie, după „modelul Pravda“, în care ziarele să fie doar instrumente de propagandă ale Partidului Comunist. Fang şi-a imaginat Southern Weekly ca pe un ziar care, declara el, nu putea spune mereu adevărul, dar nu ar fi spus nici minciuni. Cât timp el a fost la conducere, publicaţia a avut o politică editorială care se axa pe criticarea celor de la putere.

Nu este aşadar o surpriză faptul că, la începutul anilor 1990, ziarul intra regulat în conflict cu reprezentanţii Departamentului de Propagandă. În momentul în care s-a descoperit că exista un articol referitor la poliţie care conţinea anumite informaţii eronate, propagandiştii au încercat să profite de greşeală şi să închidă publicaţia. Din fericire, liderii Partidului din provincia Guangdong au protejat ziarul şi au reuşit să evite acest lucru.

Când Jiang Yiping a preluat conducerea ziarului în 1994, a lucrat alături de Zuo Fang pentru a defini noua viziune editorială: „Promovarea dreptăţii“.

La mijlocul anilor 1