Nãscut în satul Mãlini, judetul Suceava, Gheorghe Giosanu, fiul unu tãran sãrac, urmeazã cursurile primare la scoala din satul natal, apoi pe cele ale Scolii de arte si meserii din Iasi (pe la 1889). Ca elev participã la întâlnirile desfãsurate La Clubul miscãrii socialiste din Iasi, alãturi de muncitori, alti elevi, studenti si intelectuali. Odatã cu absolvirea scolii, se angajeazã ca mecanic de locomotivã în statia C.F.R. Pascani, unde devine membru al Sindicatului muncitori socialisti, din partea cãruia participã ca delegat, în 1906, la prima conferintã pe tarã a muncitorilor socialisti. Suspectat de autoritãtile timpului datoritã activitãtii sale socialiste, va fi mutat de la locul sãu de muncã în statiile C.F.R. Dolhasca, Buzãu si Husi. La 8/21 februarie 1907, izbucneste marea rãscoalã în satul Flãmânzi, judetul Botosani, împotriva învoielilor impuse de arendasii din regiune, administrate de Mochi si Iuster Fischer. Tinta atacurilor din Moldova au fost arendasii, cârciumarii sau oamenii acestora – evrei. Odatã cu extinderea rãscoalei, tãranii nu mai fãceau distinctie între nationalitatea mosierilor si a arendasilor. În timpul rãscoalei din 1907, Gheorghe Giosanu se afla cu serviciul în statia C.F.R. Dolhasca. Colindã satele din jur pentru sustinerea miscãrii tãrãnesti. Un mare grup de tãrani si muncitori arestati la Ruginoasa era transportat în vagoane de vite, fiind schingiuiti si înghesuiti, urmând a fi dusi la închisoarea din Fãlticeni. Gheorghe Giosanu si câtiva muncitori curajosi au deschis usile vagoanelor din mers, pentru punerea acestora în libertate. Jandarmii nu i-au putut identifica pe eliberatori, iar Gheorghe Giosanu s-a refugiat câtiva ani în satul natal. Odatã cu instaurarea linistii, revine în mediul sãu de muncã, dar este transferat la Buzãu, unde organizeazã o bibliotecã cu cãrti socialiste si revolutionare. Din anul 1909, este transferat