Arbore, localitate multiseculară, întemeiată acum mai bine de cinci veacuri. Bogăţiile materiale şi spirituale, hărnicia locuitorilor ei, portul lor străvechi sunt avuţii cu valoare inestimabilă, la care arborenii ţin ca la lumina ochilor.

Oameni liniştiţi, cum spune românul, sunt la casa lor, iubitori de linişte şi armonie, de înţelegere între semeni, păstrători ai tradiţiilor lor multiseculare. Scandalurile erau extrem de rare şi, de regulă, arborenii ştiau bine cine este pus pe scandal.

Cu ceva timp în urmă însă, liniştea oamenilor acestei aşezări a fost sfâşiată brutal de-un strigăt disperat de ajutor: ,,Oameni buni, se fură! Şi se fură absolut tot ce cade în mâna hoţilor!”. Autorităţile satului ştiu însă de puţine spargeri de case şi furturi din ele. Motivul: ,,N-are rost să reclam, pentru că am constatat că nu se rezolvă nimic. Hoţii nu sunt prinşi şi eu mă aleg doar cu drumuri la poliţie şi cu declaraţii.” (V.S., pensionară căreia i s-au furat din beci murăturile, dulceaţa şi compotul); ,,Aţi auzit că s-a descoperit vreun hoţ?” (M.B., administrator de firmă); ,,Împotriva unor hoţi care au fost prinşi nu s-a luat nicio măsură. Procurorul-şef a spus să nu li facă nimic, pentru că prejudiciul este prea mic, sub 2000 de lei.” (Stelică, patron); ,,Cetăţeanul D.B. a prins hoţul în casă, l-a imobilizat, l-a bătut bine, apoi l-a predat poliţiei. Poliţistul nu i-a făcut nimic hoţului, pentru că era prejudiciul prea mic, dar păgubaşul a fost amendat cu 10 milioane de lei pentru că l-a lovit pe hoţ. Ce să faci dacă te calcă hoţii? Să-i laşi să fure, să nu te aperi şi, dacă este posibil să-i laşi să te omoare, pentru că n-ai voie să te aperi?!?! (D.Ş., pensionar); ,,Care este grija autorităţilor pentru apărarea vieţii şi bunurilor cetăţenilor? Autorităţile pun şi încasează fel de fel de taxe şi impozite. Atât. Restul să se descurce oamenii cum pot. E revol