Televiziunile de stiri n-au mai repetat abuzurile de la moartea lui Sergiu Nicolaescu, atunci cand s-au intrecut in a fi portavocea celor care desfiintau la scena deschisa metoda incinerarii. Felul agresiv in care au relatat pas cu pas post-decesul fostului regizor a trimis unele posturi de televiziune, cu Romania TV varf de lance, in tabara tabloidelor de serviciu. Consiliul National al Audiovizualului, o institutie intrata in faza de autosedare cu otrava politica de la partide, s-a trezit brusc la viata dupa moarte, executand cu exces de zel derapajele televizate.

Moartea lui Dumitru Sechelariu a fost primul test dupa episodul macabru care facuse din cenusa lui Sergiu Nicolaescu vedeta neinsufletita a ultimului sau film. Am stat cu ochii pe micul ecran din pura curiozitate. Fara sa fiu pregatit pentru indignare, nici pentru recunostinta. Noutatea a fost de o banalitate care n-ar fi meritat sa fie bagata in bagata in seama daca peisajul nostru media ar fi fost casatorit cu decenta. Da, am descoperit ca se poate si fara balamuc inclus la transmisiunea unei procesiuni funerare! Se poate sa nu-ti bagi camera TV in cosciug, sa nu faci “direct” de la coltul gropii sau sa nu asasinezi familia in doliu cu vesnica si nemuritoarea intrebare “Ce simtiti?”.

Reportajele despre inmormantarea lui Sechelariu n-au calcat pe morminte. Romania TV merita chiar un premiu pentru bun-simt daca admitem ca unic criteriu de performanta profesionala – lipsa isteriei. Sincer, ma bucur pentru abstinenta fata de drogul senzationalului in numele televiziunii celui mai tanar mogul al pietei media romanesti. Pana la urma, cine isi doreste ca o investitie de o asemenea anvergura, fie ea afiliata politic sau nu, sa se risipeasca in neant asemeni cenusii aruncata in mare? Poate doar Dan Voiculescu, cel mai feroce adversar al lui Sebastian Ghita. Cata vreme invata sa respecte minime reg