Zece procese poate să mai câştige Traian Băsescu pe la instanţele independente şi verticale, dar nimic nu va scoate din mintea românilor (zic şi eu ca el) secvenţa mârlănească de la mitingul din Ploieşti. Dealtfel, adevăratul proces şi l-a intentat el singur, pierzându-l atunci când cu mâna pe Biblie a jurat solemn: “Nu l-am lovit pe copil nici cu pumnul în faţă şi nici în plex”. Şmecherie ieftină prin care încerca să justifice catoalca golănească pe care nu rezistase să nu i-o administreze pe şest obrăznicăturii.

Oricâte analize ştiinţifice s-ar face, oricâţi “pixeli albaştri” va mai inventa Funeriu, gestul rămâne, real şi autentic şi el exprimă o clară filosofie de viaţă a populaţiei marginale de prin porturi şi mahalale.

Cred, de aceea, că Dinu Patriciu – indiferent ce alte belele are acum pe cap – n-are de ce să se ruşineze: povestea a fost cât se poate de reală. Sunt sigur că altcuiva ar fi trebuit să-i fie ruşine. Zece procese poate să mai câştige Traian Băsescu pe la instanţele independente şi verticale, dar nimic nu va scoate din mintea românilor (zic şi eu ca el) secvenţa mârlănească de la mitingul din Ploieşti. Dealtfel, adevăratul proces şi l-a intentat el singur, pierzându-l atunci când cu mâna pe Biblie a jurat solemn: “Nu l-am lovit pe copil nici cu pumnul în faţă şi nici în plex”. Şmecherie ieftină prin care încerca să justifice catoalca golănească pe care nu rezistase să nu i-o administreze pe şest obrăznicăturii.

Oricâte analize ştiinţifice s-ar face, oricâţi “pixeli albaştri” va mai inventa Funeriu, gestul rămâne, real şi autentic şi el exprimă o clară filosofie de viaţă a populaţiei marginale de prin porturi şi mahalale.

Cred, de aceea, că Dinu Patriciu – indiferent ce alte belele are acum pe cap – n-are de ce să se ruşineze: povestea a fost cât se poate de reală. Sunt sigur că altcuiva ar fi treb