Premierul Victor Ponta are câteva "idei fixe". Nu le ştim noi pe toate, dar cea despre care tocmai a vorbit promite. El vrea patru (4) ore de educaţie fizică (sport) pe săptămână în şcolile din România. E de bine, e de rău? Să aflăm.

Ce înseamnă patru ore de educaţie fizică? Mai multă mişcare pentru sute de mii de copii anchilozaţi în faţa calculatorului, pentru sute de mii de copii obezi pentru care sport este doar acel ceva ce se transmite la televizor. Şi avem şi cifre: peste 40% dintre copiii români sunt supraponderali, peste 750.000 dintre ei sunt obezi, iar statisticile înregistrează, an de an, doar creşteri la aceste capitole.

Apoi, sportul te poate scoate din foame. Foarte mulţi campioni din România, dar nu numai, au ajuns să facă sport de performanţă pentru că erau săraci. "Am alergat de foame" spunea, acum câţiva ani, o campioană de atletism, dar găsim exemple în toate sporturile, de la box la nataţie, de la rugbi la fotbal. Din copii care vor face patru ore de educaţie fizică în fiecare săptămână or să apară probabil campionii de peste zece ani.

Aşadar, din punct de vedere medical, dar şi social, cele patru ore de educaţie fizică pe săptămână sunt necesare, chiar vitale, pentru un popor mai sănătos, pentru copii care să se poate lega singuri la şireturi, copii capabili să alerge după o minge. Nu spune nimeni că nu este bine ca ei să se descurce cu un calculator, să vorbească o limbă străină, dar realitatea e că toate aceste cunoştinţe nu-i vor folosi nimănui prea mult în viaţă dacă la 40 de ani moare de inimă pe fondul obezităţii.

Din păcate, într-o perioadă în care educaţia fizică este materia pe care elevii o "tocesc" cu vreo lună înainte de BAC - în restul timpului fiind atât de "bolnavi" încât sunt scutiţi medical - adevărata provocare este să transformi această iniţiativă în realitate.

Părinţii ar vrea sport, elevii ar vr