Din 1990 şi până în 2011 gradul de urbanizare al României a crescut cu doar 0,6% - de la 54,3% la 1 iulie 1990 la 54,9% la 1 iulie 2011. Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) sunt, prin neutralitatea lor, nemiloase. Nu am progresat cu nimic în ultimii 20 de ani? Sociologii şi economiştii au explicaţii dintre cele mai diverse pentru ceea ce reflectă Statistica. Dar cu toţii dau credit unei observaţii de mult făcute: gradul de urbanizare este în directă legătură cu gradul de bunăstare al oamenilor. Dacă "industrializarea forţată" din urmă cu câteva decenii, asociată cu urbanizarea (care creştea cu zece procente la un deceniu), este istorie, revenirea la normalitate trebuie să însemne stagnare?
Nici 1% creştere a urbanizării, în 20 de ani, într-o ţară în care, într-o proporţie covârşitoare, "ruralul" are ca atribut sărăcia. "Nu asta este marea problemă (a locui într-o zonă rurală - n.n.). Problema este că locuitorii din ruralul românesc stau extrem de prost la alimentarea cu apă curentă, nu au încălzire centrală, nu au toalete. Totul se reflectă în nivelul de trai, în nivelul de sănătate", spune profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie a Universităţii Bucureşti.
Profesorul Ioan Ianoş de la catedra de Geografie umană şi economică din cadrul Facultăţii de Geografie, Universitatea Bucureşti, spune că, în realitate, lucrurile s-au mai schimbat pe ici, pe colo în ultimii 20 de ani, chiar dacă ele nu sunt reflectate de statistici - a crescut numărul de construcţii moderne având caracteristici urbane - acces la canalizare, băi - mai ales în suburban şi periurban (în jurul oraşelor). În aceeaşi vreme, arată el, mai ales sub influenţa unor mofturi politice, o serie de localităţi au devenit "oraşe" fără să aibă niciuna dintre caracteristicile indisolubil asociate urbanului. De aici iluzia că urbanul s-ar fi extins chi
