Noua criză nucleară capătă sens şi din perspectiva succesiunii dinastice, fiind o modalitate de legitimare internă a lui Kim Jong-un. Este plauzibil ca tânărul lider nord-coreean să se inspire din leadershipul practicat de tatăl său şi chiar să aplice multe dintre reţetele sale de supravieţuire politică. Şi asta cu atât mai mult cu cât din cercul sfătuitorilor celor mai apropiaţi face parte chiar unchiul său, Jang Song-thaek. Se spune chiar că acesta a fost special ales de Kim Jong Il, pe post de mentor informal, pentru a-l ajuta pe fiul său să navigheze cu succes printre influentele facţiuni ale regimului şi să-şi consolideze puterea.
În definitiv, Kim Jong-un avea nevoie de un „bătrân înţelept“ care să cunoască din interior mecanica şi forţele gravitaţionale ale sistemului şi mai ales care să ştie să orchestreze, din off, pârghiile necesare pentru reproducerea dinastiei Kim. Din afară, acţiunile tânărului lider coreean ar putea „părea iraţionale, până în momentul în care luăm în considerare obiectivele sale, cartografiem viziunea diverselor facţiuni faţă de o anumită politică şi înţelegem ce este vital pentru a menţine sprijinul grupărilor cheie pentru supravieţuirea regimului“, spune Margaret Hermann, directorul Institutului Moynihan pentru Afaceri Globale al Universităţii Syracuse. În realitate, însă, asemenea tatălui său în anii de ucenicie şi sub îndrumarea unchiului, Kim a acţionat letal pentru a-şi securiza loialitatea armatei, în definitiv, pilonul gravitaţional al sistemului.
Până la mazilirea capilor armatei (generalii care apar alături de Kim în urma sicriului liderului suprem), percepuţi ca o ameninţare ontologică pentru autoritatea fragilă, necoagulată, a unui tânăr de 30 de ani, nu a fost decât un pas. Ei au fost înlocuiţi cu personaje loiale partidului la recomandarea unchiului său. În aceeaş
