E puţin ciudat să te gândeşti la cineva spunându-ţi „uite ce a mai făcut doamna Arhive Alba”. Şi totuşi de aici a pornit totul: de la un nume neutru (iniţial nici nu ştiam că este vorba despre o doamnă), de la nişte postări alb-negru pe Facebook şi de la lumea extrem de colorată care a venit cu ele. Pentru că o vedere sau o reclamă veche pot părea „vechituri” doar celor ce nu se preocupă de ancore, ancorare decât în, cel mult, un tatuaj pe braţ. Ştiu – e o imagine veche şi asta. Dar e un contrapunct pentru lucrul despre care vorbesc: un serviciu judeţean de arhive şi o iniţiativă aparte de a se vorbi despre trecut.

Dana Zecheru, cea care conduce de nişte ani Arhivele Alba, era ascunsă după numele acesta din titlu. Nu voit, nu la modul rău ci pur şi simplu punând instituţia pe care o conduce în faţă. Şi lucrurile frumoase care pot veni de aici.

Erau câteva luni, deja, de când deschideam obligatoriu cele postate de “Arhivele Alba” când, înaintea unei anunţate expoziţii ce urma să aibă loc la Consiliul Judeţean Alba, ce serba 45 de ani de la înfiinţarea judeţului, am lansat propunerea de a vorbi puţin despre… cum este cu arhivele astea din care pot răsări lucruri atât de interesante.

Pentru că Dana Zecheru reuşise pe nesimţite să facă o mână de oameni să prindă drag (sau să îşi urmeze un drag existent deja) faţă de întâmplările, imaginile, reclamele publicate în ziare, chiar, ale zonei ce, de 45 de ani, se cheamă Judeţul Alba – şi nu numai.

Îmi închipui că umorul este ingredientul principal care ne poate face să observăm, şi apoi să acordăm, constant, timp oricărui lucru. În reclamele vechi ce ieşeau din rafturile, fişierele şi ce s-o mai fi aflând în clădirea aceea roz a doamnei Zecheru am găsit necesarul umor, combinat cu parfumul nostalgiei dar şi cu rigoarea datelor istorice.

O iniţiativă de lăudat, de a arunca pe “piaţa Facebook”, în felul